Umblă unul pe stradă. Cine-o fi el?
– Tontul de Rafael!

Tont picat din cer,
din stele, fără pară chioară.
Pui de porumbel rătăcit pe-afară,
fără pene, golaș, stingher.
Pic, pic, ciugulește nițel, iar când zboară,
îl ciugulesc alții pe el.

– Cine-o fi ăsta?
– Tontul de Rafael!

E mândru, dar n-are nici o meserie,
bun de gătit cu roșii, dar fără boierie,
greier de pătlăgele, tehui,
dar n-are pic de roșie în vizuina lui.
Canar de bucătărie,
nu de alcov și nici de iasomie.

– Cine-o fi el?
– Tontul de Rafael!

Nătărău, ca smochina de prost,
dă de-a dura pe la colțuri de stradă
bile, arșice, fleacuri grămadă
și niște pipernițe fără rost.
Dar nicicând prieten n-a fost
să n-aibă o garoafă de la el.

– Cine-o fi ăla?
– Tontul de Rafael!

Rațe cu ochelari, adunătură,
o să-l fure prostește din coteț
în inconștienta trăsură
a sfântului Jinojito cel fleț.
Dar ce vuiet, ce harababură,
mai scoate nătângul ecou fidel?

Of, of, uitați-vă, chiar acela e
– Tontul de Rafael!




Traducere Geo Dumitrescu