Lecție de umor

Cum stătea așa distrată
Lângă plopii fără dânsul
Cu accent de avocată
Se certa cu înseși plânsul

O fi fără de motive
Să tot fiu a nimănui
Ori sunt doamnele naive
Ori eu timpul îl pierdui

Lângă dânsa ,mare crai
Cam înalt așa de-o șchioapă
Un biet vatman de tramvai
O invită să bea apă

Căci mereu cu el tot poartă
O sticluță de jumate
Plină ochi cu apă moartă
Pentru doamne insetate

Și intrând așa in vorbă
In această ceață deasă
El cu gândul la o ciorbă
Ea vazandu-se aleasă

Cinci minute de distanță
Apoi pe vecie miri
El pe loc taie chitanță
F-ar să apuci să mai respiri

Și-a găsit pe loc sorocul
Doamna noastră azi lucește
Fericirea, bat-o focul
Între șine se găsește

Nuntă mare scrie-n stele
Și in cer și-n tot ce-i mare
Doar durerea de măsele
Poate fi așa de tare

Cum iubirea-și cere plata
S-au gândit sa fie trei
Uite mama,uite tata
Și surpriză,încă trei

Doamne ți-am purtat credința
Spuse printre lacrimi dânsul
Trei înseamnă suferință
Apoi ceartă însuși plânsul

Am vrut doar să am o casă
Visul tu ai confundat
Și-am ajuns șase la masă
Cred,prea mult am încercat

Dar apoi nu e speranță
Eu primesc ce tu imi dai
Cer să-mi tipărești chitanță
Cu trei locuri in tramvai

Uite așa cum fuge dorul
De pe șina de tramvai
Spre o bancă prăfuită
Crapă unde știi să dai

La final povestea noastră
Are dulcele-i umor
O fi Dunărea albastră
S-o înoți,nu e ușor