Sonet

Presimt cum te îneci în toamnă
Atât de simplă și pășind cuminte
În straie aurii de vechi veșminte
A tinereților târzii de sine doamnă

Nemărginită, te încearcă nouri
Cum au mai fost lăsate adineauri
De ai tăi strămoși de prin coclauri
Lăsând țărână veșnică în cavouri

Aud bătând dureri din clopotare
Cum moartea seamănă mirare
Rostind sfârșit de aste calendare

Iar teama naște teamă în tipare
Acum când scad lumini pe culuare
Și inchinare altui soi de soare