Cine l-a ars pe rug pe Giordano Bruno?

Nimeni nu știe să-mi spună

Am întrebat în sus și în jos, în dreapta și în stânga

Cum îi cheamă pe acești învingători anonimi care l-au dus la rug

Și au aprins focul urei împotriva ereziei din cutezanță

Câți erau și cum îi chema, cum arătau și cum erau îmbrăcați

Nimeni nu știe sa-mi spună

Câștigătorii momentului au fost uitați de timp

Și toți ceilalți care au tăcut ca niște fecale în iarbă

În piața Campo dei Fiori din Roma

Cum s-au trezit ei de dimineață cu gândul să omoare un om

Pe rugul minciunilor și putreziciunii din sufletul lor

Cum au plecat ei acasă la familiile lor

Împăcați și cu sentimentul datoriei împlinite

Criminali fără urmă în neantul istoriei întunecate

Pierduți până astăzi pe culoare strâmte și urât mirositoare

Transformați în delatori și modele cetățenești

O mie de voci fără nume și fără chip

Care acuză și cer moartea pe catafalc a speranței

Pontează cu sârguință ore suplimentare prin birouri obscure

Măcinați de răutate și frustrare

Râd de cuvintele poetului nebun ajuns un paria neînțeles

Nici nu îl mai ard pe rug, îl omoară cu ignoranța lor

Șobolani ce stau la pânda prin canale împuțite

Gata sa sugrume lumina soarelui și florile de mai

Murind otrăviți de propriul venin ce le colcăie până în gât

Neștiuți și uitați de toți