Iar am călcat în golul dintre cuvinte
și am căzut până la cuiul frustrării
bătut pieziș în luciditate.
Din nou, trebuie să arbitrez
între ulciorul gol și blidul gol
de la cina timpului nostalgic,
invitat, dar absent motivat.
Sunt tot mai însingurat
în partida de ochi alternativi,
refuzat de mari diferențe de plăcere
care mai ies din crevasa cu intimități
să mă consoleze orfeic.
Pictez naiv încurajări semnate
pe rama suspinelor vopsită naiv
cu portrete de gâze mărunte.
La colțuri, rămânem adiacenți.
Leagăn sau tobogan este dilema mea?