Iubita mea e limpede și năvalnică
Ne-am iubit toata noaptea pe câmpuri cu maci roșii
Iar dimineața a cântat în biserica lor
Un cântec vesel, zburdalnic dar pe care ei nu l-au înțeles
Atunci au învinovățit-o de vrăjitorie
Iubita mea e pasăre care zboară pe cer până la soare
Inchizitorii au haine lungi și negre până la pământ
Soarele se lupta să iasă din negura nopții
Un strigoi cu față de femeie vopsită cu buze subțiri
Strigă în gura mare că așa ceva nu e permis
Un cântec atât de vesel nu a mai fost auzit
Iar biserica se va dărâma peste ei fiindu-le mormânt
Din fundul sălii vorbește și o gospodină
În timp ce mănâncă fluturi și flori de maci
Iar un cameleon din primul rând
Plânge și râde cu lacrimi de neîncredere și tristețe
Atunci când pasărea de diamant le cântă în față
Se retrag dulăii în cuștile lor
Apoi îi convoacă secretarul cu propaganda
Să facă o ședință de înfierare a obscurantismului
Toți ceilalți din biserică tac ca niște morți
Așa cum au tăcut și părintii lor
Atunci când bunicii le-au fost furați
O tăcere criminală care îi ușurează și îi face complici
Blasfemie !!! strigă un câine râios cu nume de sfânt
Să-i schimbăm culoarea. să-i tăiem aripile,
Să zboare mai jos să o putem vedea și noi
Să o ardem pe rug, încheie el
Dar au mai fost și alte păsări care au zburat spre cer
Multe dintre ele mult mai aproape
Iar oamenii privesc spre cer
Nu spre cimitirele cu morți
Noi nu știm - spune activistul de partid
Dacă noi nu știm înseamnă că nu există
Facem proces-verbal în care se consemnează
Că pasărea de diamant nu are voie să viseze și să zboare
Iubita mea e arsă pe rug
De niște strigoi pe care nu-i cunosc
Ieșiți din cimitirele frustrărilor
Pe câmpul unde ne-am iubit se joaca copiii