Am colonizat spațiul și timpul
sub astrul fățarnic
și am imperiul meu vertical
cât două tălpi.
Inchiziția luminii m-a condamnat
să-mi văd limitele umbrei.
De dragul cuiva mai radiez
vietatea din mine.
M-a împrumutat universul
să-i aduc fericirea meritată,
sau, poate, eu am fost dăruitul !?
De nevoie, acceptat de conștiință,
simt imperfect iluzia realității
și-i plătesc taxa de tranzit.
Intuiesc sensul și mă lipesc colonist
de partea ta de suflet
care mă primește și-n vis.