acolo lacrima de stea se-așază
pe unde e destin și ființare
și trupul cel captiv în moarte are
pe uși de-a fi intrândă a sa rază.

din miezul nașterii crepusculare
eternități în plus se descifrează,
alcătuiri de slovă-n nouă frază
sorbind cerneala cu îndestulare.

și mintea-n crama viului mă costă
bețiv al vidului lichefiat
de viață ce pornește, nemaifostă.

cu îngeri în cenușa de-nviat
își declinau muriri a lor ripostă
la Dumnezeu spre-a merge la-nfiat.