Când muzica e furioasă se ceartă cu nervii mei.
Insolenta percuție, trompeta mahalagioaică,
vioara plângăcioasă, mormăitul basului,
zaharisitul flaut, complexatul pian
și adunătura de multe alte instrumente
se răzbună pe timpanul meu educat
de privighetori și mierle.
A vrut compozitorul să nu-și ierte drama
sufletului apăsat și a răbufnit frenetic,
fericit că s-a eliberat prin neuronii artistici.
Aplaud și eu, regăsit în bagheta vinovată
că am retrăit împreună taine personale.
După pauză, aceeași orchestră mă pune
să-mi îngenunchez smerit inima,
să-ți mângâi melodic iubirea
și cer încântat biss.