clipa aceasta ca o nostalgie letală căreia nu mă pot sustrage
decât cu prețul de a trăi în locul altcuiva
căruia indiferent îi este dacă se cuvine să plângă
să ațâțe lumina / indolent să ucidă / să aducă la viață...
desculț mai apoi să iasă-n întuneric

drumul acesta prăfuit / un drum de țară / poate
o fâșie dintr-o imaginație într-o seară de vară / într-un mine
drum cu piersici / cu cirezi stranii și glasuri diluate

[aș putea alerga fără să te găsesc

te-aș putea găsi și

atât.]

drumul acesta
într-un sfârșit de calendar sau de iubire
niciodată începute
drum cu păsări verzi și ierburi înaripate
pe care singuratici cresc smochini dornici cu tine să împartă
crăpăturile cerului / toată nerodnicia / tot păcatul

drumul pașilor pe care nu eu îi conduc...
nu se opresc nici când orchestra nevăzută se face
Dumnezeu se stinge în catedrale / pe o margine...
într-o viață
clipa aceasta letală care mă întoarce în mine
eu cea pământească / eu cea supraomenească
gata oricând vie să moară... să rămână în sine