agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-29 | |
In mine sete-adâncă îmi mai rămâne trează
Când mă ridic prin vis, tăiat pe jumătate, Dar ard în amândouă, ca soarele de-amiază Și-apoi îmi sorb ca vinul, sublimul din păcate. Îmbărbătez pământul ce-l țin în stăpânire Când îi recit din marea iubitelor izvoare Și setea lui mă face de parcă-aș fi un mire Îndrăgostit de-o minte, ajunsă cerșetoare. Cu mâna-ntinsă gândul aștepta-o tresărire Să treaca fulgerând deșertul humei mute, Dar cerul minții tace de parcă nici nu-l doare Că-ncet, încet, nisipul refuză să m-asculte. S-au ofilit toți lupii, c-urechile pleoștite Vor norii să-i ajungem ascunși sub ochii tăi. Pe câmpul alb de stânci cu suliți necosite Încep să mă târască pe drumul cel dintâi. Am fost salvat de lacrimi aproape pân' la frunte Doar trupul de pământ mustea de fericire Deșertul minții mele nu-și mai aduce-aminte De mine și de mare si nici de mândrul mire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate