plouă și plouă
clipa-i pleoștită
în starea asta udă văd adevărul
trecerea-mi nudă prin pânza luminii
și-mi vine să vărs...


-albumul-
cine naiba în cale mi te-a scos tocmai acum
album cu fotografii
tipi de diferite vârste se uită la mine
ștrengărește
visători
încrezători
serioși
și-mi spun că sunt eu
îl închid repede
de ce de ei mă feresc
o fi poate oglinda de vină
din care mă privește
caricatura celor ce-am fost...

-oolitul-
ca tine sunt piatră sedimentară cu vârci
minciuni crescute în mine ce-au supt
la țâța clipelor duse...
parcă aș fi un mamut
dezbrăcat de cămașa-mpuțită de turbă...
un cimitir de vise uitat
cu mătrăgună și cucută
crescând luxuriant pe morminte
și doamne
cum aș mai vrea să dau roata timpului înapoi
să uit de vorbele goale
să mă trezesc în cuvinte...

-musca-
un plici de gând îl port mereu cu mine
cu el plesnesc așa că-mi place
în alte gânduri muște coprofage
ce dau târcoale la rahatul minții
acuma bunăoară mă gândesc la pace
cum ar fi omenirea cât ar fi de bine
dar nu e loc de ea planeta zace
într-un rahat mai mare decât ea
cât mine...