Târziu te-am cunoscut, poete, când
la mijlocul de drum al vieții mele,
bătaie de bătaie, cu tristețe
aud, din mâini alunecându-mi, timpul.

Parfumul tău ajunge-acum la mine,
departe, din pământul și grădina
unde s-a dus rătăcitoru-ți suflet.
Eu te-aș fi întâlnit
pe-o stradă, la Toledo, cotită și tăcută,
când coborai spre apă, melancolic.
Și poate la Sevilla-n grădină ți-aș fi dat
vreo lămâie, poate și-o creangă din măslinii
Lucenei, ori aș fi cântat cu tine
lâng-un urcior de vin, în plină zi,
ori poate-am fi văzut în sânge, în zăpadă,
un asfințit de soare în Granada.

Azi ești numai parfum rătăcitor,
tu, suflu exilat care mă cauți,
pribeag pe mare, nalt și fericit,
nebun ești de miracole ce tună,
corăbier al Domnului, suit
în carul unor valuri de ape în văpaie.

Și eu, ca tine, simt în ziua mea
un nimb și o chemare tainică
să o pornesc la drum, și, din Apus
cu inima-nșeuată și aripi încărcate
de noapte, către mare, mă las să lunec lin
având ca țintă zorii din ziua care vine.

Și, tu-ți urmai, c-un cântec, o stea, și eu, cântând,
azi îmi urmez pe-a mea, în vreme ce, din mână
ușor-ușor simt lunecându-mi timpul.

Parfumul tău puternic ce-ajunge pân'la mine,
de veacuri și credință greu, mă-npinge,
cu ochii ficși, netremurând și pur,
Yehuda Halevi, poet castilian.



Traducere Veronica Porumbacu