în spatele casei
muzica unei ștreașini mi se pare firească
noaptea aș fi ipocrit să nu spun cât mă sperie
distanța până la ziua de mâine
înseamnă atât de puțin să merg pe picioare

focul se stinge treptat convins că adorm
luna în casa a v-a înseamnă tuberculoză
cu masca pe față o floare cere să bea din același pahar
după mine

pot suporta alarma unei mașini
ca un plâns de copil când îi cresc dinții
important este ca durerea să nu ajungă la măduvă
cred că natura va face dreptate

în timpul acela mă numeai fericit
puțini dintre cei cu care împărțeam
aveau să mă caute
lumea ne făcea supuși influenței lui venus
o dată în plus demonstram că ne-am civilizat la-ntâmplare
zorii umblau prin locurile bântuite
dintr-un vis pe care nu mi-l aminteam până
la împlinirea lui

ca leprosul atins prima oară de-un om
iubirea mea dorea să sufere totul
am jurat să nu râd în timpul sabatului
vântul plimba un ziar de pe-o stradă pe alta

mă rodea și invidia