Am suferit durerea trădării
în trecutul nemângâiat,
azi indiferența și-a făcut loc
unde locuia iubirea.

Rămân într-o singurătate sfâșiată
de răzbunări bolnave de moarte
ca un câine ce nu știe să-și trăiască libertatea,
doarme nelegat lângă cușca nouă
și latră la lună
în perioadele lui de amintire.

Noul stăpân îl privește cu dragoste
și el se bucură mulțumit
de abundența ce i se oferă,
dar e prea târziu.