Mi-aș omorâ sângele pentru câteva ore
să mă odihnesc uscat ca în ierbar,
dar mi-e teamă de o picătură veninoasă
care mă va ține insuportabil de treaz.
Îmi negociez nervii cu oboseala pătimașă
pentru o insomnie bulbucată și planturoasă
isterizată în patul meu.
Nudul contorsionat refuză oferta viselor
și pleacă vicios pe întuneric
după țigările rămase neviolate.
Noaptea îmi citește gândurile
amestecate prin scrumiera cu amintiri
și tace bândă ca o mamă înțeleaptă.
Am terminat vizita superficială a sinelui,
sângele intoxicat lenevește sub piele,
așa că oblig picioarele să mă care
spre patul supliciului nocturn.
Și iar număr petalele minutelor
scuturate de respirație.
Patul mă declară insuportabil.