Pe o zi,
Mișcare,
Frunzele au căzut,mișcă,
M-am luat după o clipă,secundă
Pînă la sfîrșit.
Orele,orele...
Sînt un stîlp de înaltă tensiune,
,un mugur de jugastru ,de pom.
Stelele au cazut în ochii mei,
Sînt nemaivăzut,
Sînt un tip nevăzut,
Da poate că nu sînt orb,
Nu sînt!
Nu sînt!
Dar orele mă desmeardă.
Eu am văzut un iepure,un pește un prun cu prune,
Eu am văzut trecutul,
Da! Eu am văzut ceea ce voi vedeți dar nu vedeți,
Cum să spun cînd văd eu văd.
Roșiiile s-au copt,e o răcoare în aer...
Vă iubi ,în felul meu
Căci există un fel.
Felul fiecăruia,nu v-ați întrebat ? E timpul.
Acum e timpul unei noi poezii!
O poezie din noi,nu v-ați întrebat ce scriem?
V-o spun eu nimic.
Aici e chestia.
Nimic?
Scrieți o moarte,
Despre frunza plopului etc...
S-au ce e în cap la mine,
Scrie-ți ce e în cap la mine nu la voi căci nu scrieți.
Cum să vă mai spun,e clar că
e adevărat!
Mă vor băga la atelier?
Eu vreau să aflați că nu scriem!.....
O floare ,o zi ,cîteva umbre,
Un cal,un om,un mugur de carpen,
O cioară , un corb,cîteva pietre așezate de un duh
Eu circul prin acest peisaj cu o floare de uleandru în mînă,
Målaiul crește, eu fug prin porumb ca un orb.
Cu o undiță,după o fată oarbă.
Amîndoi sîntem orbi.
Nu stiu discursul despre moarte.
O creangå de alun.
Nu uit capul peștilor,scrieți!...
Eu cam atît,nu e chiar bine,
Dar.....
Atît.
Pa.