Mijlocul unui pom,sau de coronă de copac,
Un cuib de turturea,s-au de porumbel sălbatic.
Mi-am luat ochii din miezul frunzelor...
Ochii mei relativ verzi.
Fierbe oala cu sarmale,o oală cu capacul ruginit,
Relativ,totul e relativ aici
În umbra mea la mintea unei insecte verzi.
Un mugur de carpen,
A-ți văzut cîndva un mugur de carpen?
E ca o căprioară ,sălbatec,un mugur ca o săgeată în alergare.
Pietrele și-au luat culoarea de la cerul seninin.
Am plecat în această zi pe malul de aur al zilei cu soare al
Zilei Cu Soare.
Mi-am luat tenișii cei rupți,
Am plecat pe țărmul de nisip printre răchiți.
Un gînd î-mi trece prin creier.
M-au dezvelit nopțile, m-a mușcat Luna.
Eu stau pe mal.
Dincolo trece o mașină.
Sau nu, dincolo trece o cărare cu frunze uscate.
Un vierme se mișcă în mijlocul ei ,parcă o văd ,e lumina.
Pietrele de pe malul opus sclipesc albastru.
Mi-e rău e prea mult,
Clenii,
Înoată în apa verzuie.
Eu ,
lumina
Pietrele î-mi ajung pînă peste glezne.
Încrengătura unei crăci,
Iarba de pe malul apei.
Ce mai e?
Soarele.
Mirosul de trestie mirositoare.
Dar,
Picură stele de ziuă,
Nu aș vrea,nu,
Să știe cineva că sînt aici!
M-am conformat într-mașină ,care macină mărunt,
Mă duc spre parte stîngă,deci verde,
O iau ușor prin față,
Și scap cumva.
O din nou liniște,
Acum Soarele se rupe în două în apă.
Puii de mreană.
Mă doare creierul.
Se lasă o umbră.
Cercul cuvintelor devine tot mai aproape
Eu iau o Structură cu bolovani ca un zid,
Pierd cureaua,
Mă duc în Nord,
Spun niște cuvinte din vîrful buzelor,
Fug înapoi închid robinetul,
Vin înapoi
Retez de pe cer o stea de ziuă,
O pun în buzunarul de stofă,
Sar calul,
Alerg pe o cărare în umbră,
Aduc două cuvinte,
Le înod,
Etc.,și spun ,
Că vara aceasta am pictat,
Că am fugit la o bere,
Am privit oamenii,
Cu cheia franceză i-am întors.
Unde e chiul orei acestor lucruri?
Stau.
Î-mi miroase a trstie mirositoare,
Mai am trei centimetri de bere,
Sînt pe o terasă.
O muscă trece pe fața de masă.
Mă uit la țigară,
Infinitul ca un opt transpus într-o tigară...
Atît.