- Ne-a inundat durerea până-n oase,
Dar am rămas cu ochii larg deschiși
Cât să vedem prin storurile trase
Cum cad pe plajă albatroși uciși.

În lipsa ta se-nvolburează marea,
De dorul meu mai țip-un pescăruș,
A mia oară-nvingem depărtarea
Cu degete de vânt 'muiate-n tuș.

Versanți de gând înzăpeziți de-angoase
Ironizează luna lui cuptor,
M-a invadat durerea până-n oase
Și mările iluziei mă dor...

- Incertitudini reci, periculoase
Þin pescărușii-n colivii de gând,
Prognozele extreme până-n oase
Le simt cum trec pe țărmuri erodând

Tot ce-a fost viu. De ce s-agită marea
Când soarele-i sărută fața-n zori
Și i se-așterne în obraji paloarea,
Presimte oare cum se-adună nori

Sub tocul care plânge-n călimară
A depărtare și a vânt pustiu?
Să fie oare vara prea amară
De se ascunde-n toată-n pardesiu?

Liliana Trif & Ioan Grigoraș