Pe când bolta ai spintecat
Și obscurul ai dezbrăcat
De lumina elizee,
Iar de apă ai separat
Uscatul necolindat,
Transformîndu-l în alee;
Cum făcut-ai Dumnezeie?

Pe când viață ai suflat
Și din coastă de bărbat
Tu făcut-ai pe femeie,
Când lucrarea ai terminat,
Iar pământul ai colorat
Cu atâtea curcubeie;
Ce simțit-ai Dumnezeie?

Prevăzut-ai ce va fi,
Cum iubiții tăi copii,
Vor deschide lumea atee
Și atât se vor înrăi,
Încât tot vor murdări.
Prevăzut-ai cum se-ncheie,
Cartea vieții Dumnezeie?

Cele scrise s-au împlinit,
Este lumea ce-ai gândit,
Dincolo de divina propilee
Ori Te simți dezamăgit
Și-aștepți, cel promis, sfârșit
Al păcătoasei odisee,
Să ne judeci Dumnezeie?