Sunt întristată de tot răul ce mai e în lumea asta,
Tot ce vreau e să privesc cum te joci în nisip
Cu ochii tăi albăstrii mari, cum strălucești
Și zbori de fericire
Desculță alergi prin iarbă și-mi zâmbești,

Aș vrea să pot să-ți clădesc treptele vieții
Să-ți fiu pilonul principal
Dar știu că tot ce pot să fac e să privesc
Cum căzi, cum te ridici,
Cum alții te rănesc,

Aș vrea să pot să te salvez de gura lumii
De tot ce-i rău și necurat
Să-nving pe veci cu ele
Dar tot ce pot să fac e să privesc
Cum singură te lupți cu ele

E greu să fii doar martor, de mâini să fii legat
Să vrei să dai un ajutor, dar să fie neluat
Un lucru sacru e tot ce primești
Dragostea de mamă…
Ce suferința ți-o alină de rănile lumești.