Am venit pe lume singur

Viață mi-a aranjat o masă bogată de prieteni

Familie numeroasă, părinți, nași, soții, copii

Slujbe pline de șefi, subalterni, colegi, relații

Apoi amici, cunoscuți, indivizi, oameni de toată mâna

Culori amestecate într-un tablou nedeslușit

Alb cât un vis cutezător pe culmi zburate

Negru căderilor solitare în hăul disperării

Gri pentru îndoielile pline de speranțe

Galbenul din diminețile pline de viață

Roșu sângeriu al iubirilor mistuitoare până la os

Verdele din primăverile renașterilor miraculoase

Apoi când scena se încheie și cortina cade

Îmi dau seama în mod fatal

Că plec din lume singur