plânge iarba sub zăpada avidă
plânge pădurea tremurând în ger
sloiuri atârnă de natura lividă
nu ne mai zâmbește soarele pe cer.

iarna s-a înfățișat cu tolba plină
de ninsori de viscole de înghețuri
dar printre nori răzbate o lumină lină
este steaua care poate să-nfrunte cețuri.

n-am ce să fac iarna își intră în drepturi
aduce și magia sărbătorilor cu ea
se bucură copii reverberează-n piepturi
colindele prin care vorbește dragostea.

învăț să suport iarna ca pe-o necesitate
bacterii și viruși vor pieri din cetate.