agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-12 | |
Aud sunând pe caldarâm
cu pași de lună - ziua coborând. Prin noi, pendula timpului mereu adună ziuă și lună - ziuă și lună. Memorii scurte dorm în locuri nule, eternități în ziduri și în nume sunt scrise rar în mapamond, multe coboară-n veșnic somn. Parada timpului se-ntinde ca un țesut nedefinit, nu e direcție să n-aibă fractalii clipelor dalați în Infinit. Nu poți bloca secunda-n mână, un virtual născut în gând, dispare în trecut, dar se adună la câte-n Necuprins pătrund. Cât veșnicia ține clipa, când groaza bate a vieții porți, secunda timpului se tot întinde când pasu-ți trece printre morți. Numai gândirea îndoaie Infinitul, îl pune funda răsucită-n cărți, căci buclele au Nesfârșitul cărărilor de străbătut în bolți. Cu pașii mei am scris o vreme povestea unui mic destin, ce s-a pierdut în uraganul Istoriei în mers divin. De am norocul împlinirii prin gene viața mi-o preling, o fac eternul renvierii în spira viului de care țin.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate