cerneala se evaporă la căldura silabei
poezia se naște din dor și suspin
ard gânduri uscate în flăcările sobei
să nu simt în travaliu nici urmă de chin.

îmi place să scriu inspirată de stele
să-mi dăruiesc sufletul în fel și chip
purific în raze sentimentele mele
în coșmarul nopții mă abțin să nu țip.

nimic nu e mai trainic ca un poem
l-am sculptat în stâncă și în piatră
modelat în lemn ca un magic totem
veghează casa, minunata vatră.

nasc gânduri în lumină, nu mă tem
să cuceresc timpul sub bolta albastră.