Mai demult, când eram mugure crud adolescent
M-am îndrăgostit în vise de o zână înger păzitor
Care se furișa în camera mea mică de la etajul șase
Și-mi deschidea ferestrele ochilor peste timp și lume
Ne iubeam contopiți fără zgomot să nu-i trezim pe ceilalți
Care dormeau somn bântuiți de coșmaruri concrete
Cu timpul, am uitat, m-am întrupat în matur responsabil
Tânărul ce a uitat jurnalul fidel pentru costumul de om mare
Apoi m-am însurat firește cu munca mea grasă și urâtă
Dar bogată și gospodină prin treburile casei
Zână mea a plâns, a suferit, și a zburat pe fereastra camerei
Am făcut casă, masă, tot ce trebuie, om dintr-o bucată
Până mai anul trecut când nevasta mea slută m-a părăsit
Pentru unul mai tânăr și mai ieftin, om de viitor
Părăsit, umilit, ciobit, ciuntit, m-am revoltat
Am vrut să mă sinucid ca un protest al existenței mele inutile
Când ce să vezi, zână mea din adolescență
A venit pe partea mea dreaptă ca un fluture căzut din cer
Și ne-am iubit și-am plâns și ne-am fericit
Mai stăm și azi împreună în cămăruța confort trei
Scriem cu răsuflarea și bolile noastre
Poeme neterminate