Eu sunt lăută. Trupul meu de-ncerci
să-l zugrăvești, și arcuirea-i lină,
vorbește-așa ca despre o smochină
zemoasă și rotundă. Treci

de bezna ce în mine-o vezi. Cândva
a fost întunecimea Tuliei.
În sexul ei n-a fost atât de grea,
și-a fost ca o-ncăpere părul ei

de luminos. Pe chipu-i, câteodată,
cântând, lua sunet de pe fața mea.
Atunci, spre slăbiciunea-i, încordată
porneam, lăsând lăuntrul meu în ea.



Traducere Mihail Nemeș