Bântuie vântul cu nervii tari
aproape că vrea să mă ridice de pe drum,
dar trupul nu se lasă.

Dorinţa macină înlăuntru aşteptarea şi graba
mă îndepărtez de oboseală
şi de somnul făţiş.

Toate gândurile mă încurajează,
sălaşul dragostei aşteptă cu dor,
lacom vreau să-ţi prind pasărea
ce-i cântă neîncetat inimii
prinsă în jug.

Vine seara cu încurajările ei
unde se fac aşchii speranţele,
dar nu sar departe de scop.

Primirea ta în braţele mândriei
adaugă plăcuta îndrăzneală
şi se continuă după pasul înrobirii,
noaptea-i înfrântă-n iubire.