Visez că visez... nu-i noapte ca mâine,
Somnul perfid a scos din joben
O floare, un vîrcolac si un câine –
Și iar își începe dansul obscen.

În visele mele singură-s mereu,
Mă tot plimb goală pe peroane de gări –
Uneori mai port o șapcă de jocheu
Ducând timpul la trap între două plecări.

Pe strada prunciei căluții de lemn
Mă petrec tăcuți ca-ntr-un film vechi voalat,
Parcul de lângă școală ne face semn –
O inimă arsă pe-un copac uscat.

Tot ca prin vis mai zăresc în distanță
trase de-un car cu ferestre zidite
toate iubirile fără speranță,
toate dorințele neîmplinite…

În nopțile mele tu n-ai sosit încă,
Poate nici în ultimul vis n-o să-mi apari
Să-mi descurci părul lipit de tâmplă,
Să-mi acoperi ochii cu reci nenufari.