da, sunt momente și momente așa cum sunt și visele
treci pe stradă și cineva întoarce capul să te vadă
să-și întipărească pe retină chipul tău
dar tu nu știi, iar celălalt nu înțelege

noaptea se strecoară prin paturi sărutând uitările
dintre toate nespusele, un vis își țese pânza
peste visător și visat, numai că tu ești în poveste
și nu știi că ești eroul salvator din visele celor din jur

dimineața se freacă la ochi speriată
visătorul se desprinde cu uimire
visatul se ridică ostenit din zbuciumul nopții
și peste amândoi se ridică stolul întrebărilor nespuse

de ce eu? de ce el? ce piesă incredibilă domnule...