agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1283 .



Hotărârea uitării
poezie [ ]
din vol. Poezii (Cele mai frumoase poezii) 1963

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Giorgios_Seferis ]

2019-02-23  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea






Stai, trecătorule, în fața lacului liniștit;
marea ondulată și torturatele corăbii,
drumurile ce-nfășurau munți și iveau stele
toate sfârșesc aici, la țăcuta suprafață.

Acum poți să privești liniștit lebedele,
te uită, sunt albe ca somnul nopții,
fără atingeri lunecă pe-un tăiș subțire
ce foarte puțin le înalță deasupra apei.

Îți seamănă, streine, aripile calme
și le înțelegi
în timp cete privesc înmărmuriți ochii
leilor
și frunza copacului rămâne-n tării
nescrisă
și condeiul a străpuns zidul temniței.

Și totuși nu erau altele păsările
care au masacrat țărăncuțele –
sângele făcea roșu laptele pe piatra
drumului
și caii lorfără zgomot ca plumbul topit
alungau forme stranii în bazine.

Și noaptea strângea gâtul lor curbat
care nu cânta căci nu era cum să moară
dar lovea secerând omeneștile oase,
orbiș. Și aripile răcoreau groaza.

Și tot ce se întâmpla avea aceeași seninătate
ca și priveliștea prezentă,
aceeași seninătate căci n-aveam prea mult suflet
ca să gândim
în afară de tăria de-a-ncresta câteva semne
pe pietrele
care-au și atins adâncul memoriei.

Cu noi și cu cei de ieri, departe stai trecătorule,
lângă lacul calm și privești imaculatele
păsări ce-ți plutesc albe zdrențe prin minte
și te fac să trăiești stări trăite despre care
nu-ți mai amintești.

Și nu-ți amintești citind semnele scrise-n
pietre
ci rămâi în extaz, tu și oile tale
care-ți măresc trupul cu lâna lor
acum când prin vine simți un vuiet de jertfă.


Traducere Aurel Rău


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!