mi-am făcut calculele, arunc niște ancore prin viață
la maternitate, prin apartamentul mamei
între prieteni gâlgâind boemă târzie din halbe
în brațele iubitei uitând de anotimpuri trecătoare
nu-mi văd capul de atâtea treburi esențiale
cum să plec tocmai acum când rotițele mă vor
și niciodată nu sunt acasă când mă caută
parâmele se rup iluzii de fum
corabia trosnește singură pe toată zarea
și nimeni nu sare, nu vrea, nu crede
doar eu știu că la ușă trebuie să bată
femeia pe care nu o cunosc
dar o aștept