agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 468 .



Druidul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ozimand ]

2019-03-10  |     | 



Pe druidul orb Keranon l-au adus, de braț purtat,
Din împărătescul ordin, sub escortă la palat.
Faima lui se răspândise din pădurile străbune
Ale Galiei, slăvindu-l ca izvor de-nțelepciune.
Se spunea că orice arbor după umbră îl ghicește
Când în zilele de vară dedesubtu-i se lungește,
Ba chiar semnele Fortunei ar putea să le explice,
Căci e cititor în umbre, cu-nzestrări de aruspice.

„Adevăr e ce se spune?“ zise Cezar uluit,
De bătrânul cu lungi plete ce zăcea pipernicit
La picioarele-i, stârnindu-i mai degrabă îndurare.
Ci druidul îi răspunse cu senină împăcare:

„M-am născut fără vedere – a naturii este vina,
Pentru mine mai reală este umbra ca lumina,
Căci lumina nu-mi oferă nadă ochiului uscat,
Umbra însă mă ferește de zăduful blestemat,
Iar necazul viețuirii sub a zilelor dogoare
Mi-l alungă mângâioasă, cu o tandră sărutare.
Astfel petrecând la sânu-i clipe dulci, de voluptate,
Am ajuns umbrele lumii să le recunosc pe toate:

Umbra nucilor i-adâncă, ca o cufundare-n ape,
Cea a frasinilor – aspră, de neînțeles aproape,
A stejarilor – înaltă, picurată fiind de sus,
Umbra mărului – timidă, ca un gând mereu nespus,
Umbra plopului te suie pe fuioru-i către cer,
A castanului se pierde diafană în eter,
Umbra teiului e plină de miresme tremurate,
A arinului e rară și cu pete strecurate,
Cea a viilor e pură ca un vin îmbătător,
Iar a socului e mierea de la masa zeilor.

Umbra oamenilor însă e de plantă fără sol,
Dezlipită de natură și ți-o spun fără ocol
Că în van pe fața lumii lunecă și rătăcește,
Căci pe nimeni nu desfată și pe nimeni mântuiește.

Lasă-ți umbra ta să cadă peste mine, împărate,
Și-ți voi desluși destinul, viitorul cu dreptate,
Căci eu știu a da citire lucrurilor care sunt
Rânduite unei umbre călătoare pe pământ!“

Cezar auzindu-i vorba se ridică de pe tron,
Încadrat de două straje la mărețul său balcon,
Și sub vâlvătaia serii își așterne umbră dreaptă,
Ca o mantie căzută curge treaptă după treaptă
Peste scările de marmor, până jos, în curtea mare.
Tremurând simțea druidul neguroasa-i apăsare.

„Vei muri curând, prezise, din ambiție trădat
De un om ce cu credință ca o umbră te-a urmat.“

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!