S-a sfârșit noaptea iar luna
se topește lent în senin,
apune în canale.

E-atât de viu septembrie în țara aceasta
de câmpie, pajiștile sunt verzi
ca-n văile din sud primăvara.
Mi-am lăsat camarazii,
mi-am ascuns inima în vechile ziduri,
ca să rămân singur să-mi amintesc de tine.

Cum ești mai îndepărtată decât luna,
acum când suie ziua
și pe pietre bate pasul cailor!


Traducere Ilie Constantin