ce e neuitarea
te întrebam într-o doară
aiurea
nu știam că poate însemna o ploaie
lungă și neverosimilă
cât viața unui om
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele

nu știam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuți
într-un fel de primăvară
într-un fel de cameră
în fața unui sertar de amintiri
și de scrum
în fața unei uși
închise pentru totdeauna
unui altar
între ieri și azi
între iluzie și realitate
între cai verzi pe pereți

lacrimi de nepetale într-un ierbar
flori de azur
care mai mor prin munți
printre degete
prin mine
prin parcurile orașelor
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară
de mână cu altcineva