oboseală / sevraj / linii de tensiune

între corp și inima care a încetat să mai bată

aparent / mă simt învăluită de un frig tăios

acum când a început să ningă din nou în martie


// nu îmi folosesc la nimic hărțile care îmi arată doar drumul înspre ieșiri //

încerc să merg în partea cealaltă cu soarele înfipt în carne ca o busolă

dezlipesc etichete de pe cutii alb cu mov
unde am pus la păstrare frica

și scriu a b an d on

//
aici în camera frigorifică carcasele animalelor nu mă înspăimantă

sunt detașata și calmă

în mod absurd îmi vine în minte imaginea mamei
cu corpul ei fragil atârnând și ea de unul din cârligele groase pline de grăsime

mă lipesc de ea

și in loc de răceală simt caldură

așa e de fiecare dată când corpul încearcă să mă mintă
dar mintea e mai trează ca oricând / micile dureri și micile obișnuințe
micile bucurii
au devenit
evenimente care mă scot din vise

trebuie doar să nu uit de unde am plecat

din acest oraș lăcuit ca o mare de gheață

am lăsat acolo totul

îmi aprind în vis o țigară în mijlocul unui bulevard

și îmi imaginez din nou blocurile de sticlă și metal din care am evadat

dar am adus cu mine tot

//așteptarea. frica. dominanța. întelegerea.//

acestea sunt sentimentele care nu mă lasă să dorm

să visez un crater uriaș în care să mă prabușesc / în zbor lin ca o pasăre
prinsă de iarnă fără casă. scriu din nou ab a n do n aici în camera frigorifică
în mijlocul lui martie

alături de mama mea înghețată pentru eternitate.

și respir aerul rece cu plămânii sedați/ obosiți/ în sevraj /
mai trag un fum de țigară și totul dispare în fumul și ceața această crescândă a visului.