Blând cântă în havuz, albi nori
Cu grații stau în clar albastru;
Merg oameni calmi și gânditori
Prin seara-albastră-n parc sihastru.

Statui cărunte de strămoși
În zări, pierind, scriu păsări fapte
Privește-un faun cu-ochii scoși
Spre umbre-alunecând în noapte.

Din vechi pomi frunze roșii cad
Și în odăi, prin geam, dansează,
Din sumbru foc văpăi se zbat,
Dând umbre ca năluci de groază.

Din pale, veștede miresme țese-un nor
Deasupra ierbii opalina ceață,
Ca sticla verde, în fântână sclipitor
Apare cornul lunii-n aerul ce-ngheață.



Traducere Mihail Nemeș