agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-04-26 | |
La inceput iubirea-i pictură de cavernă,
un pețiol scăldat în albele-i petale ce răsplătește dragostea maternă, a micului vlăstar venit să salte-n cale. Aleargă la colega jocului din grădiniță, cu obrăjori îmbujorați și galbene cosițe ce știe să danseze, să cânte și recită despre păpuși, pisoi, seringi și luminițe. Mai târzior, alegerile-s multe, visătoare, cu defilări rapide și foarte schimbătoare, ochii sunt juriul, iar semnul de-ntrebare plutește în penumbre - vremea-i de cercetare. O, ce-ncântare! e mare granița dintre culori, constată simțul buimăcit de hibernare, gargara vocii schimbătoare-i dă fiori și șovăiri împachetate în tremur de picioare. Începe să adune vulcanul, pe rute ocolite, se strâng în cârduri mânjii, dornci de hârjoană. Cu grație-n mișcari și corpuri oțelite, înșfacă-n viață cuvenitul, nu cazătoare poamă. Nu știu de neputință, n-acceptă ce-i firesc, iar mintea lor rebelă scornește noutăți ce zdruncină gândirea și moda o-nnoiesc cum le dictează pofta sau ochii lor, acum, isteți. Da, ce tablou! Culori? Mai știi, arată bine, e-n stilul aruncat, în tremurul de mână ce scutură chitara, electric, să țipe către tine, să dai vigoare vieții, iubirii o nouă mină. O veșnică învălmășeală e-n codul de culori așa e tinerețea, în formă reunită vrea nefăcutul lumii și veșnice furori, nu cade în răgaz, nu vrea să fie zugrăvită. La margini, clocotul iubirii e tare domol, chimii nedeslușite sudează armonii, continuul omenirii, al vieții suprem rol, stinge văpăi, ocolește neîntemeiate nebunii. Cumpătarea e culoarea locului tihnit, dorește conservarea lucrului valoros, acum iubirea este largă, în jur s-a răspândit să-nconjure maturii cu tot ce-i de folos. Pendulul timpului în piept ... mai bate, drumul iubirii alunecă-n rambleu, deșertul nopților de gheață soarbe nuanțe întunecate din searbăd curcubeu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate