Miros de smirnă umblă prin amurg.
Un carnaval în piețe negre și pustii.
Trecând prin nouri, raze aurii
Arar, ca-n vis, în mici dughene curg.

Se-ncing lături, și scurmă-n surdul chin
Al arselor grădini un vânt amar.
Cei obsedați vor lucruri negre doar;
Dorm la ferești driade zvelte, lin.

Un zâmbet de băiat aprins de dor.
Biserica închisă-ncremenind.
Pe calu-i alb un călăreț zorind.
Sonate-ascultă-un binevoitor.

Pășește-n beznă ca păpușa un moșneag
Și râde-un zornăit de bani, avid.
Nimb cade pe fetița ce smerit
La cafenea așteaptă, albă,-n prag.

Fast de-aur, o, stârnit în geam de ea!
Departe tună soarele vrăjit.
Un gârbov scrib surâde ca smintit
În zarea verde-n tulburare rea.

Cupeuri, seara, prin furtună vezi.
Cadavru cade-n beznă, gol și pal.
Un alb vapor se-oprește pe canal,
O maură tot cheamă-n tufe verzi.

Lunatici prin lumini de lumânări
Trec; Râul intră-ntr-un păianjen iar.
Stau cei ce beau în molimi, în focar;
În goale-odăi pătrund stejari din zări.

Vechi teatru de-operă apare-n piață și
Măști din străduțe curg neașteptat
Și undeva mai arde-un foc turbat.
Și țipă liliecii-n vijelii.

Mizerii și duhori din case-n drum ajung.
Culori de violete și acorduri vin:
Pe cei flămânzi la guri de pivnițe îi țin.
Și stă pe-o bancă, mort, un dulce prunc.





Traducere Mihail Nemeș