agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-30 | |
dumneata ce hram porți?
care va să zică crezi că ești om de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine? oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoști? cum dovedești că tu ești om, dar Dumnezeu nu există? și de unde știu eu că nu ești robot? de ce înoți în apă dacă nu ești pește? de ce zbori dacă nu ești vultur? ori unde-ți zboară mintea de te cațeri în vîrf de munte fără să vrei să faci nimic acolo? cumva crezi că om e să fii din toate cîte puțin? că om înseamnă să fii ciudat, ca picat din lună? cine ți-a dat pofte și sentimente? ori poate viața altcuiva e menirea ta de slujitor, să stai în umbra aceluia și să-ți aperi femeia și copiii spui că îți plac mai mult fluturii, berzele, lupii și chiar și viermii că te încîntă mult iarba și florile adevărate, mai mult decît cele artificiale, că simți ceva mai mult, ceva ce numai tu simți și că te doare cînd vezi că alt om suferă și plînge și de aceea, neapărat de aceea, ești om dar știi tu oare ce e artificial și ce e natural? și oare nu pot exista roboți și pentru a studia cromozomii firului de iarbă? că roboții gîndesc la fel, așa crezi tu, și față de cele vii și față de cele moarte, față de oameni și față de marele zid chinezesc, piramidele egiptului, statuia libertații și tot ceea ce ție îți place că ei nu au sentimente și morală mai mult decît poți tu avea, mai mult decît tu le poți împrumuta, mai mult decît poți tu lega în funiile sufletului tău, dar ție cine ți le-a dat, ești sigur că numai tu ești cel adevărat? tu, care funcționezi ca un robot îngrijit de alți roboți, roboți care îți umezesc și încălzesc aerul atît cît să-ți amintești de briza mării din tinerețe, tu, cu sentimentele selectate și accesate prin plăci neuromotorii, prin forțe magnetice și electrozi care scriu prin mîna ta ceea ce crezi tu că vrei, ori chiar scriu direct ceea ce tu gîndești dacă tu ai amorțit în degete, roboți care nu pot trăi fără tine, fiindcă asta e menirea lor, să-ți calce în umbră, să se ghideze după pîlpîirea minții tale, după focul iubirilor tale, să-ți măsoare hemoglobina și să-ți netezească fruntea în timp ce tu, de fapt, nu ai putea să trăiești nici măcar o noapte, singur, în mijlocul junglei, cu o carte zdrențuită în buzunar, tu, un robot al roboților și de unde știu eu că nu ești Dumnezeu? fiindcă mă cheamă om în dicționar, răspunzi tu, logic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate