agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-30 | |
Sub trupul tău cald simt cum mă pătrunzi până în suflet,
Acorduri de chitară se revarsă în mine din al tău cântec. Leagănul tău mă face să acordez tot trupul, Nu ieşi afară. Te rog, vino înăuntru! Împinge notă cea mai clară în micul acord de chitară, Împinge sensul notru-n doi, să ne iubim o viaţă amândoi. Împinge notă de diafragmă în notele virgine, Pe clape de pian dansează arcuşu-n mine. Şi ce divină e durerea acordurilor dezacordate, Buciumul zbate inima mea Intrând cu totul pan' la ea. Ce sentiment vinovat în al nevinovăţiei timp... Eu nu am vrut, tu nu ai vrut, dar ne-am trezit iubind... Iubind acorduri de chitară, Iubind arcuşul de vioară, Iubind leagănul tandru, Iubindu-ne unul pe altul. Tresar valuri adânci în marea mea din mine, Atingerile mele te fac să uiţi de ţine. Nu vreau un alt destin cu altcineva să împletesc, Ci numai unul singur pentru că doar pe ţine te iubesc. Te vreau! Te strig! Şi cant uşor, În rază lunii trupul mi. e gol... Şi urlă după al tău trup... Şi buzele mele după un sărut. Vulcanul se încinge şi simt cum erupe, Cu fiecare adâncitură petală se tot rupe. Străpunge-mi lumea şi tot interiorul, Când tânjesc să simt din nou fiorul Un contremur plăcut simt şi arcuşul iar pătrunde, În tainele întunecate ce-ţi sunt acum parcă de-un veac ştiute. Cutremurul de gradul 9, mă sfarmă, mă erupe. Pe trupul tău zăresc doar rouă, petală mea de tot se rupem. Că un leopard ce stă la pândă, mă face să cad pradă. Mă uit în ochii tăi şi văd... dorinţa reincepe grav să ardă! Ca un centaur duci o luptă... între a vrea şi a nu mai vrea... în timp ce eu sunt frântă. Din întuneric scoţi torţa arzătoare, O stingi din nou în al meu corp... Acum nu mă mai doare. Lava încinsă se revarsă, Zâmbeste acum cât poţi! Apoi te rog mă lasă... Căci ostenită sunt şi nu mai pot, Deşi dorinţa-i mare, Tu m-ai iubi de tot, de tot, Dar eu te rog să ai răbdare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate