agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-06-03 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Când argintiu Orfeu atinge lira Jelind în grădina de seară o moarte – Cine ești tu, odihnă, sub pomi înalți? Tânguirea-nfioară trestiile toamnei, Izvorul albastru. Vai făpturii subțiri a băiatului Ce purpuriu se aprinde, Vai mamei dureroase pe care în mantie-albastră O-nvăluie sfânta-i rușine. Vai celui născut ca să moară Când nici n-a gustat înfocatul, amarul Fruct al păcatului. Pe cine plângi tu sub pomi amurgiți? Pe sora, sumbra iubire A unei sălbatice stirpe De care ziua fuge cu vuiet pe roți de aur. O, de-ar veni mai cucernică noaptea, Cristoase. Ce taci sub pomi negri? Gerul de stele al iernii, Nașterea Domnului Și pe păstori lângă ieslea cu paie. Lune albastre, Ochii orbului se cufundară în grota de păr. Un cadavru tu cauți sub pomi înverziți Logodnica ta, Roza de-argint Plutind peste colina noptatică. Hoinărind pe negrele țărmuri Ale morții Purpuriu se deschide în inimă floarea infernului. Aplecată peste ape suspinătoare Iată-ți soția: chip de lepră Și părul ei flutură-n noapte sălbatic. Doi lupi în pădurea întunecoasă, Noi ne mestecarăm sângele în îmbrățișare de stană Și stelele stirpei noastre căzură pe noi. O, ghimpele morții. Pali ne privim pe drumul Calvarului Și-n ochi de argint se răsfrâng Umbrele negre ale sălbăticiei noastre, Râs groaznic ce gurile ni le zdrobit. Trepte cu spini se-afundă în beznă, Ca din picioarele reci și mai roșu Sângele să curgă pe-ogorul pietros. Pe valuri de purpură Se leagănă argintiu-adormita, veghind. Dar el s-a făcut un pom cu zăpadă Pe culmea osuarului, O jivină scrutând din rană purulentă, Din nou o piatră tăcută. O, suava oră astrală A acestei cristaline odihne, Când în cămara cu spini Fața leproasă căzu de pe tine. Noptatic răsună cântul singuratic de liră al sufletului Plin de sumbru extaz La picioarele argintii ale ispășitoarei În grădina pierdută; Pe lângă gardul de spini primăvara albastră înmugurește. Sub sumbri măslini Îngerul trandafiriu al dimineții Iese din mormântul îndrăgostiților. Traducere Mihail Nemeș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate