partitura muzicală a timpului sfarmă vertebrele
îmi țin râsul în talpă curat
nu privesc peste umăr
când alunec pe gâtul clepsidrei ca și cum aș fi tu
iar țipătul îmbracă armura tăcerii

înainte de-a tasta codul arterelor tale pătimașe
scutur din gene inocența sorilor
viziunea poemelor cărnii
e intraductibilă
tăiată pe o singură gură

eu sunt
(în travestiurile curcubeului nebotezat de vânturi)
nu mai țin discursuri falice de complezență
de la nici o tribună a viului

pe tabla nudă a eului semnătura lui Nesus
indescifrabilă
dă adâncime curentului care mișcă
submarinele sângelui

la capătul mareelor sunetul pulsului desface ghiocul cerului
în supernove ludice

râsul sparge buza lutului retușând pupila