trăim înzăpeziți de rol
gândim că astăzi totul este de furat
și chiar istoria se confiscă
ne mor păduri de îngeri nevinovate
râurile se desprind din matcă
să plece ireconciliabil
când țara moare dar nu dispare
ne sunt copii surghiuniți
de atentate morale
cu incisivă ură și diabolic gând
se închid biblioteci
conștiințe amorțite zac pe prispă
din scaune nopți de lașitate
să ridică sub faldul trădării
de nație și totuși avem credință
cât să ne clădim veșnicia