Noaptea alunecă pe văile cerului,
se spală în apele stelelor,
izvoarele o așteaptă la răscruci,
vor să aducă munții pe umeri.

Lumina se lovește de piscuri,
zăpezile o absorb dar nu se topesc,
ieri am cuprins pe retină întregul
totul se prinde într-o horă
jucată după cântecul păsărilor,
nu mă recunosc și îmi caut drumul
de trecere prin umbrele
care se risipesc.

Când o să ajung la templu
soarele va răsări
și oamenii vor prinde aripi.