știu să ating stelele
cu vârful degetelor
copacii desenați de gene
și frunzele de ochi
soarele când ține-n brațe
somnul meu fără pene

pot zbura deasupra lui
fără să ocolesc furtuni
apoi
plonjând în Marea Neagră
să-mbrățișez și luna

când lunec ȋntr-un bob de rouă
să plâng și eu ca un copil

iar dacă timpul a decis
pe nerăsuflate
să-mi spulbere aceste
traiectorii nemarcate

știu să-mi pun cerul drept pălărie
când mă învălui în păpuși de hârtie


2004 – 9 decembrie 2018, Constanța