oraşul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
îşi pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape
pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier
şi inimi de mucava
cine râde mai tare
câştigă o zi de viață
în minus şi un tricou
cu paiete
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
şi stinge lumina