S-au șters cuvintele de pe cruci,
eternitatea și-a intrat în drepturi,
uitarea la fel,
mai rămâne un semn
ce se mai încarcă cu timp
și cineva fie și necunoscut mai poate
aprinde o lumânare,

Lumea are prea multă treabă,
e forțată de existență,
nu-și mai vede capul
din angoase zilnice.

E prea multă incertitudine
într-o viață pusă la încercare,
nu ne lasă niciodată
cum am fost ieri.