Pianistul

În seara aceea, mai ţii minte?

am decis să ieșim ȋmpreună.

Arterele poluate ale orașului

ne mai primeau și pe noi

pe lângă motoarele ambalate,

printre cârciumi de vară târzie.

Deodată am tresărit amândoi,

părea că auzim sunete ireale,

venite parcă de nicăieri și

de peste tot…

Nu, nu erau ale unei mașini tunate,

de aceea am crezut că visam.

Sfioși, am tăcut amândoi.

Am mai făcut câțiva pași, apoi…

uluirea s-a prefăcut fericit,

ȋntr-o clipă de bucurie.

Un pianist anonim transformase

o banală terasă din oraș,

ȋntr-o poveste muzicală…

și pe noi indiferenți

la motoare disperate

și tevi de eșapament.

………………………………..

Alin Zamfir