întâlnirea cu tine
îmi reconectase absenţele
la semnificaţie
mă trezeam ieşind
din marea majoritate
riscam oprobrii anihilare

dar noi!

rataserăm şi de data aceasta!

în ziua neasumată din lipsă de cauză
am căutat ieşirea de urgenţă
am optat separat fiecare pe cont propriu

[de aceea poate dimineţile mele erau despre magnolii albe
nu ştiau copacii tăi cum să se îmbrace]

ne-am camuflat
în zâmbete false
în atâta nepăsare
ne-am luat inimile
le-am strangulat într-o ţoală
în rumoarea lumilor de afară

diabolici am trecut filă cu filă precum un cuţit prin rană
luate din ascunzişuri tandre se dezveleau pădurile
asemenea sufletelor ce-şi apropriaseră o vreme gândul înfierii

şi

n-aveam noi chef de vreo dramă
am privit din exteriorul sentimentului
istoriile ample se scriseseră altcândva
pentru fitecine

aşa că

duminicile mele nu puteau fi
decât despre supraaglomerare
reprezentaţii interviuri scenă deschisă
nimeni nu mă mai prindea pe de-a-ntregul
un artist îşi propusese reconstituirea
a ieşit la un moment dat
jumătate-de-viaţă

femeia aceasta atât de sigură pe sine
gata oricând să se repete!

alura ta rămasă în vârful vreunei lănci
de-acolo exercitându-şi suveranitatea
ploaia cu gloanţe personală

într-un final i-am dat brânci
păsării muribunde
sardonic i-am urmărit disoluţia

[mi-am şters buzele înnegrite
cu dosul unei palme]

ajunşi pe marginea fiinţei
am făcut cerere
pentru un nou septembrie
am promis maxima concentrare
lepădarea de sine
intrarea în celălalt
ne-am luat chiar şi o marjă de eroare
să fim siguri că timpul o să ne-ngăduie